Lucio Musto |
|
| .
Lisa dagli occhi blu
madň!... Pullecenč, tu m'aje acciso!.... I’ ce penzo ancora, a chella canzona... e ancora me včne 'e mucculiŕ!.... chella signora , me faceva 'o filo, e i' ca ma fosse voluta cumbinŕ!... ma non osai mai!... Gennaro, suo marito, era un amico mio..., fin quando se lassaje. Che perdita guagliň... quegli occhi blu... e quelle zizze... č o vero... nun ce stanno piů. 'a signora se mettette co' chianchiere, e nun me salutava manco chiů! me ne facette lŕcreme… mo’ me pare aiere.... onesto e strunzo, jettai chillu bijů!...
Lucio Musto 31 dicembre 2011 --------------------------------------
|
| |